La început

La început au fost bagajele cu care mergeam la bunici. Câteva plase, ceva mâncare de la oraş, câteva medicamente pentru bunica, dropsuri, ciocolată. Veneam înapoi cu portbagajul plin de pui proaspeţi (şi organici, asta îmi dau seama acum), toate legumele imaginabile din grădină, mere roşii, mere galbene, zmeură, căpşuni, vinete şi multă, multă dragoste. Am fost atât de iubită la bunici, încât din dragostea lor s-ar putea hrăni câteva planete. Am fost atât de fericită acolo, încât eram una cu fericirea mea. Mergeam acolo cam o dată la două săptămâni, foarte rar treceau trei săptămâni între vizite. Ei ne ieşeau în întâmpinare şi căţeluşa lor ne ştia zgomotul maşinii şi le dădea de veste că venim. Am crescut în ritmul acestor vizite, erau la fel de fireşti ca aerul. Erau primele bagaje, primele cumpărături, primele emoţii şi regăsiri. Începeam să mă nasc.